Artroza genunchiului – sau gonartroza – reprezintă degenerarea articulației genunchiului, care se manifestă clinic de obicei la pacienții în vârstă (în general peste 60 ani). Gonartroza este mai frecventă la femei și se caracterizează prin uzura progresivă a cartilajului articular, care determină apariția durerii și intensificarea ei odată cu trecerea timpului.

• Ce este artroza genunchiului (gonartroza)
• Simptomele gonartrozei
• Cauzele aparitiei gonartrozei
• Tratamente gonartroză
• Tratamente chirurgicale

Ce este artroza genunchiului sau gonartroza?

Artroza genunchiului (sau Gonartroza) reprezintă degenerarea articulaţiei genunchiului. Artrozele sunt afecțiuni care afectează toate articulaţiile și sunt caracterizate morfopatologic prin leziuni progresive degenerative ale cartilajului hialin articular, cu interesarea osului subcondral, sinovialei şi a ţesuturilor moi periarticulare caracterizate clinic prin dureri, deformări şi limitarea mişcărilor la nivelul articulaţiilor respective.

Simptomele gonartrozei

Principalul simptom al gonartrozei este durerea în genunchi. Durerea apare de obicei dimineața sau în urma unei perioade mai lungi de inactivitate. Durerea devine cronică, dar nu constantă ca intensitate, intensificându-se brusc în momentele când articulația este suprasolicitată – de exemplu la urcarea sau coborârea scărilor. Totodată, durerea devine meteodependentă, manifestându-se cu precădere în perioadele reci din an sau la schimbări meteorologice bruște. În timp, durerea interferează cu desfășurarea normală a activităților uzuale de deplasare, iar mersul se face cu pas scurtat ca lungime și durată de sprijin în picior.

Modificările intra-articulare se răsfrâng asupra întregului complex musculo-ligamentar al genunchiului. Apar astfel hipotrofii musculare și instabilitate articulară, care, în stadii avansate, pot fi factori ce cresc frecvența căderilor de la același nivel și implicit a riscului de producere a fracturilor.

Durerea se asociază în timp cu cracmente (zgomote) în genunchi, tumefacții repetate ale genunchiului, blocaj articular și deformare vizibilă clinic.

Pentru stabilirea diagnosticului, este nevoie să mergeți la un medic ortoped bun, ce vă va cere să efectuați un examen imagistic (radiografii și RMN) la un specialist. Medicul ortoped sau cel reumatolog va putea stabili astfel corect localizarea și grativatea gonartrozei de care suferiți.

Cauzele apariției gonartrozei

Gonartroza primitivă debutează, în general, între 40 şi 50 de ani, în special în cazul femeilor aflate în menopauză, supraponderale și care manifestă varice ale membrelor inferioare. Studiile relevă faptul că riscul apariției gonartrozelor în cazul femeilor este de 3-4 ori mai mare decât în cazul bărbaților. Chiar dacă procentul înclină în favoarea femeilor, bărbații nu sunt feriți de apariția gonartozei.

Dintre factorii generali care favorizează apariţia leziunilor artrozice sunt de reţinut: tulburările endocrine (insuficienţă ovariană, menopauza), tulburări metabolice (în special obezitatea care acţionează atât prin alterarea cartilajului articular, cât şi mecanic, prin supraâncărcarea ponderală şi hiperlaxitatea ligamentară) şi unii factori genetici (o fragilitate genetică a cartilajelor articulare, la care se adaugă displazii rotuliene şi femuro-tibială).

Cauzele apariției:

a) Traumatismele (sechele de fracturi, luxaţii, entorse, leziuni de menisc) care lasă în urmă leziuni şi dezechilibre osteoarticulare şi capsulo-ligamentare, favorizând apariţia procesului degeneratv de tip artrozic.
b) Tulburări mecanice: dezaxarea axei femurotibiale cu suprasolicitări în varum sau valgus consecutive, constituie un stres mecanic care poate declanșa și accentua artroza. Gonartrozele sunt de patru ori mai frecvente la cei cu genu varum sau valgum decât la cei cu axa femurotibială normală.

Gonartrozele pot fi de asemenea cauzate de efectele secundare ale unei dezaxări a aparatului rotulian (displazii rotuliene, luxaţii şi subluxaţii rotuliene). Astfel, aparatul ligamentar (care asigură contactul permanent al suprafeţelor articulare necesar pentru distribuirea egală a greutăţilor) nu mai poate fi menţinut corect.

Alți factori ce conduc la apariția gonartrozei:
• Traumatisme (fracturi, microtraumatisme profesionale, luxaţii);
• Inflamaţii (poliartrită reumatoidă, infecţii articulare);
• Factori de mediu (profesiunii, stilul de viaţă);
• Boli metabolice (diabet, hemocromatoză);
• Boala Paget;
• Depuneri de cristale-guta;
• Boli de sânge (hemofilie);
• Factori endocrini (acromegalie, mixedem, menopauză);

Un alt rol importat în determinismul artrozelor – datorită defectelor calitative ale cartilajului articular – îl joacă moștenirea genetică. De obicei este vorba de o artroză generalizată caracterizată prin degenerarea prematură a cartilajului în mai multe articulaţii.

Tratamente gonartroză

Cel mai important lucru de știut este acela că nu există un tratament curativ pentru tratamentul gonartrozei. De cele mai multe ori, tratamentele de mai jos trebuie combinate, lucru pe care numai un medic ortoped vi-l poate recomanda.

Tratamentul profilactic (prevenirea)

Este extrem de important să prevenim apariția gonartozei, în special prin menținerea unui stil de viată sănătos și a unei greutăți ideale, încă din perioada tinereții. Exerciţiile fizice îmbunătățesc mobilitatea articulară şi previn atrofia musculaturii periarticulare. Mersul la bazinul de înot este sănătos atât pentru corp cât și pentru minte și poate preveni apariția bolii. Atenție însă la modul de efectuare a exercițiilor, care trebuie făcute corect și cu moderație.

Tratament conservator

Nu există un remediu definitiv, însă terapiile pot alina simptomele și încetini degenerarea:
– controlul greutății și evitarea kilogramelor în plus / obezitatea;
– activități sportive corespunzătoare, precum plimbări scurte pe terenuri moi, biciclism și înot tip crawl;
– gimnastică medicală

Terapii medicamentoase:

– analgezice, antiinflamatoare, etc;
– Injecții intraaticulare cu:
a) PRP(plasmă bogată în trombocite)
b) Acid hialuronic +/- corticosteroizi
c) Celule stem (recoltate din creasta iliacă sau din adipocite din grăsimea de pe abdomen )

Tratamente chirurgicale

Aceste tratamente conservatoare pot întârzia necesitatea timpurie a unei intervenții chirurgicale, care pot fi de la simple la complexe:

1. Artroscopie (de “curățare”): prin care se intră în genunchi cu o cameră și se îndepărtează elementele dureroase: sinovială inflamată, menisc degenerat, corpi liberi intraarticulari, osteofite;
2. Osteotomie de îndreptare a axului mecanic: în funcție de anumite studii radiologice se pot evidenția devierile axului mecanic tibiofemural, fie genu varum sau genu valgum. La pacienții tineri cu deviații mecanice este mai indicată osteotomia decât artroplastia. Operația cuprinde o parte artroscopică urmată de o parte “deschisă” fie la nivel femural sau tibial prin care se corectează devierea;
3. Artroplastie unicompartimentală: în anumite condiții se poate înlocui doar o parte din articulația uzată;
4. Artroplastie totală genunchi: se înlocuiește în totalitate articulația cu una din metal.

Indicația chirurgicală o pune medicul ortoped după un consult specializat (discuție cu pacientul și investigații imagistice), pentru care este necesar să vă programați din timp.