Leziuni ale compartimentului postero lateral (PLC)
Complexul postero lateral al genunchiului a fost neglijat pentru mult timp. Cercetările recente au relevat informații prețioase în ceea ce privește această regiune complicată. Chiar dacă leziunile compartimentului lateral sunt relativ rare în sport, un diagnostic primar eronat poate avea consecințe devastatoare pentru un atlet, ce pot merge pana la încheierea carierei.
Unul dintre motivele de relativă obscuritate a acestei părții a genunchiului, se datorează faptului că în decursul timpului nu a existat un consens în definirea sa. În prezent, majoritatea medicilor ortopezi sunt de acord cu descrierea anatomică compusa din trei straturi.
Aceste trei straturi sunt:
Stratul 1:
- fascia laterală
- tractul iliotibial
- tendonul muschiului biceps
- nervul peronier sub tendonul muschiului biceps femural
Stratul 2:
- retinaculul patelar
- ligamentul patelo-femural
Stratul 3:
- capsula articulară
- ligamentul colateral lateral (LCL)
- ligamentul popliteo-fibular
- tendonul popliteu
- ligamentul arcuat
- ligamentul fabelo-fibular
Leziunile complexului postero-lateral apar în special în sporturile de contact, în urma accidentelor de motocicletă sau în urma cazăturilor. Leziunile isolate sunt rare, cel mai adesea fiind însoțite de alte leziuni ligamentare. Diagnosticul prompt este important îi dintr-un alt motiv: o întârziere a tratamentului adresat compartimentului postero-lateral poate duce la eșecul reconstrucției ligamentelor încrucișate.
O leziune de complex postero-lateral poate cauza un handicap considerabil. În timpul mersului, compartimentul lateral al genunchiului se poate deschide. Pacientul preferă sa tțină genunchiul flexat pentru a preveni acest lucru.
Tratamentul chirurgical consta în repararea/reinserția structurilor afectate și trebuie efectuat în primele 2 săptămâni de la producerea accidentului atunci când este posibil. Acolo unde repararea primară este insuficientă sau se dorește obținerea unei mai bune stabilizări, structurile reparate pot fi întărite cu prin utilizarea tractului ilio-tibial sau a mușchiului biceps femural. Medicul poate apela și la alte detalii tehnice pentru a obține stabilizarea dorită.
Acolo unde reparația primară nu este posibilă, alternativa este reconstrucția (imaginea de mai sus). Acest lucru implică folosirea unor tendoane pentru a reface structurile rupte. Dacă instabilitatea postero laterala are istoric îndelungat, poate fi necesară osteotomia (remodelarea osoasă) pentru a corecta dezaxarea. Medicul ortoped chirurg efectuează operația sub rahianestezie (anestezie la nivelul coloanei vertebrale).
Tratamentul conservator al leziunilor complexului postero lateral constă în purtarea unei orteze, fizioterapie și modificarea activității fizice. Acest tratament este recomandat pacienților cu leziuni incomplete. Orteza trebuie purtată între 2 și 6 săptămâni, în funcție de severitatea leziunii, iar încarcarea (sprijinul) în membrul afectat) este permisă de la început, în limita toleranțe,i numai în cazul leziunilor minore. Rolul fizioterapiei este foarte important atât pentru întărirea structurilor adiacente, cât și pentru evitarea redorii articulare (limitarea mișcării în articulația genunchiului).
Este important să vă adresați unui medic ortoped bun, ce vă poate diagnostica din timp și vă poate oferi tratamentul potrivit.
