Cum se produce luxația de rotulă și cum poate fi tratată – cauze, simptome și recuperare
Rotula sau patela este os seamoid, scurt și turtit care, împreună cu tibia și femurul, formează articulația genunchiului. Mai exact, rotula este osul care acoperă genunchiul, îi oferă rezistență și permite genunchiului să se îndoaie în siguranță.
În cazul unei lovituri puternice sau altor traumatisme, aceasta alunecă în exteriorul genunchiului și provoacă dureri supărătoare, fiind una din cele mai frecvente afecțiuni ale genunchilor.
Luxație sau subluxație de rotulă – simptome specifice și cauze
Luxația rotulei apare atunci când aceasta este smulsă din șanțul femural (trohlee) din cauza unui traumatism, a unei lovituri puternice, dar și din cauza unei contracții musculare puternice sau a unei căzături în genunchi.
Mai exact, luxația de rotulă apare în următoarele două situații:
- traumatic – după o lovitura directă și puternică asupra genunchiului
- în instabilitatea de rotulă – atunci când rotula este luxată spontan la mișcarea genunchiului sau după un traumatism minor
Simptomele care apar în cazul luxației rotulei sunt următoarele:
- rotula este ieșită de pe șanțul ei și este situată în exteriorul genunchiului
- senzația că genunchiul pocnește
- durere severă
- incapacitatea de a întinde piciorul sau de a te deplasa
- genunchiul se poate umfla
Subluxația rotulei, pe de altă parte, apare atunci când rotula alunecă puțin și nu mai este centrată pe șanțul femural, însă nu este dislocată complet deoarece suprafețele articulare rămân în contact.
Simptomele unei subluxații a genunchiului includ:
- durere în zona frontală a genunchiului
- senzația că rotula alunecă in exterior și genunchiul este instabil
Cel mai frecvent, rotula este luxată din cauza unor probleme congenitale de dezvoltare ale genuchiului. În această situație putem vorbi de instabilitatea rotulei, care apare cu precădere în rândul copiilor și adolescenților, însă poate afecta și persoanele adulte dacă aceste probleme nu sunt tratate la timp.
De multe ori pacienții se prezintă la medicul ortoped nu pentru senzația de instabilitate (cu care unii dintre ei se obișnuiesc), ci pentru dureri la nivelul regiunii anterioare a genunchiului și cracmente la mișcarea genunchiului.
Instabilitatea rotulei face ca aceasta să se miște greșit în șanțul ei, adică în trohleea femurală, ceea ce duce la distrugerea cartilajului și mai târziu la apariția artrozei. Semnele distrugerii cartilajului sunt mai întâi cracmentele (senzația că genunchiul pocnește) care apar la îndoirea și întinderea genunchiului, iar mai târziu apare durerea.
Factorii care duc la instabilitatea de rotulă
Principalele cauze din care se poate produce luxația rotulei sunt următoarele:
- displazia trohleară (imaginea 1 de mai jos) – șanțul rotulei nu are adâncimea necesară, iar aceasta poate sări ușor în exterior
- poziționarea înaltă a rotulei (patela alta), care poate fi congenitală sau poate fi provocată accidental
- poziționarea în lateral a tuberozității tibiale (imaginea 2 de mai jos)
- slăbirea ligamentului patelofemural intern, cel care stabilizează rotula pe partea medială (imaginea 3 de mai jos)
Cum este diagnosticată luxația de rotulă
De cele mai multe, atunci când rotula este luxată, aceasta revine singură înapoi sau este adusă înapoi de către pacient. Atunci când acest lucru nu se întâmplă, pacientul trebuie dus de urgență la spital, acolo unde se va reduce luxația.
Diagnosticarea unei luxații a rotulei este efectuată de medicul terapeut. Investigațiile includ verificarea istoricului medical al pacientului, urmată de examenul clinic al genunchiului, dar și a altor părți ale membrului pelvin precum piciorul sau șoldul.
Diagnosticul de luxație a rotulei este stabilit pe baza examenului clinic și radiologic. Atunci când traumatismul care a produs luxația nu a fost unul puternic sau când pacientul a mai avut luxații de rotulă (luxație recidivanta), investigațiile imagistice joacă un rol important în stabilirea cauzelor care au dus la luxație.
În general, sunt efectuate următoarele investigații:
- RMN – această investigație permite medicului să stabilească dacă luxația rotulei a provocat leziuni ale ligamentelor, tendoanelor sau a cartilajului de la nivelul genunchiului. Mai exact, undele magnetice vor crea o imagine clară a țesuturilor din această zonă.
- Radiografie – permite medicului să verifice structura osoasă a articulațiilor, în special în cazul unei luxații severe, când inflamația genunchiului este atât de puternică încât rotula nu poate fi examinată decât cu ajutorul unei radiografii a genunchiului. Totodată, aceasta îi permite medicului terapeut să determine dacă rotula a fost fracturată din cauza luxației sau daca este situata mai sus decat limita normala.
- Tomografia Computerizată – oferă mai multe indicii despre factorii care determină instabilitatea de rotulă.
Cum este tratată luxația de rotulă și ce presupune recuperarea
De obicei, luxațiile rotulei sunt laterale și pot fi tratate fără intervenție chirugicală. Mai exact, atunci când se produce o luxație de rotulă, se rupe ligamentul patelofemoral intern.
Tratamentul non-chirugical al luxației de rotulă constă în:
- medicamentele antiiflamatorii sau analgezicele care reduc durerile severe și inflamația
- tratamentul RICE, care presupune odihnă prin imobilizarea genunchiului (Rest), aplicarea compreselor cu gheață (Ice), fașă elastică pentru ușoară compresie (Compression) și ridicarea piciorului (Elevation).
- uneori, rotula poate fi readusă în poziția anatomică prin aplicarea unei presiuni pe marginea laterală a rotulei, în timpul flexării genunchiului
- imobilizarea genunchiului cu ghips sau cu orteze, care să mențină rotula în poziție corectă și să permită vindecarea ligamentului patelofemural intern
- folosirea cârjelor de către pacient pentru a reduce presiunea la nivelul genunchiului până la vindecarea completă
Tratamentul chirurgical
Acesta este recomandat în cazul luxațiilor recidivante de rotulă sau în cazul instabilității de rotulă. În funcție de factorii răspunzători pentru instabilitatea sau luxația recidivantă a rotulei, tratamentul chirurgical poate consta în:
- adâncirea trohleei femurale (șanțului rotulei) prin trohleoplastie (imaginile de mai jos)
- reconstrucția ligamentului patelofemural intern
- distalizarea și/sau medializarea tuberozității tibiale (locul unde se prinde tendonul rotulian pe tibie)
Este important de menționat că operațiile menționate mai sus pot fi făcute singure sau împreună. Atunci când intervenția chirurgicală nu este efectuată la timp, pot să apară leziuni de cartilaj pe rotulă. În această situație, în timpul aceleași intervenții chirurgicale se practică și reconstrucția cartilajului de la acest nivel.
După operație, scopul recuperării este protejarea genunchiului până la vindecarea completă.
Recuperarea după luxația de rotulă
Chiar dacă pacientul a avut nevoie de operație sau nu pentru tratarea luxației de rotulă, acesta are nevoie de recuperare.
După o intervenție chirurgicală sunt recomandate ședințele de fizioterapie, de kinetoterapie şi masaj pentru consolidarea articulațiilor și mușchilor, astfel încât genunchiul să își recapete mobilitatea, iar musculatura să își recapete forța necesară. De obicei, recuperarea durează câteva luni până când pacientul este apt pentru activitățile sportive.
Recuperarea include efectuarea unui set individualizat de exerciții specifice, în funcție de nevoile pacientului și metode pentru ameliorarea durerilor, precum și purtarea unei orteze. Totodată, medicul ortoped va recomanda și o anumită perioadă de odihnă pentru recuperarea completă. Pentru reîntoarcerea în siguranță la sport, pacientul trebuie să treacă apoi niște teste specifice.
Sursă foto: Shutterstock
