Osteocondrita disecantă reprezintă fragmentarea cartilajului și separarea osului subcondral de pe o suprafață articulară. Osteocondrita poate apărea la nivelul genunchiului, dar și la nivelul altor articulații, precum articulația gleznei. Nu trebuie neglijată, întrucât poate constitui cauza bolii degenerative articulare.
Scris și revizuit medical de Dr. Ion Bogdan Codorean, medic primar ortopedie-traumatologie. Actualizat la: 14 august 2026.
Osteocondrita disecantă a genunchiului este o afecțiune în care un fragment de os acoperit de cartilaj se necrozează. Uneori devine corp liber în articulație, alteori se prăbușește, alteori doar cartilajul articular este deteriorat. Mai este denumită fractură condrală sau fractură osteocondrală. Apare de obicei spontan, la un adolescent activ sau la un adult tânăr.
Osteocondrita disecantă juvenilă și cea adultă constau în același defect articular, dar reprezintă boli separate, datorită metabolismului osos foarte diferit în funcție de vârstă.
Mulți medici cred că OCD juvenilă este cauzată de stresul repetat de la nivel osos. Majoritatea copiilor cu OCD juvenilă au practicat sport de performanță de la vârste foarte fragede. Un orar încărcat de antrenamente și competiții poate genera la nivel femural un stres care poate determina apariția OCD la copii.
Etiologia este incertă, dar se consideră a fi datorată unei combinații multifactoriale:
Simptomatologia de debut este moderată și se înrăutățește în timp. Mișcarea în articulația genunchiului devine dureroasă, genunchiul devine inflamat și sensibil la atingere. Uneori durerea este suficient de mare încât determină pacientul să evite folosirea piciorului afectat.
Pe măsură ce boala se agravează, porțiunea de os afectat se poate prăbuși, formând o depresiune față de suprafața articulară netedă. Cartilajul care acoperă această zonă se deteriorează, iar pacientul resimte o senzație de frânare în articulație, însoțită de durere. În unele cazuri osul necrotic se desprinde de femur devenind un corp liber intraarticular, ce poate produce blocajul genunchiului.
Tratamentul conservator poate fi suficient pentru jumătate din cazurile de osteocondrită disecantă juvenilă. Scopul este facilitarea vindecării, înainte ca procesul de creștere osoasă să înceteze.
Tratamentul conservator pentru forma juvenilă poate dura 10-18 luni. În această perioadă este esențială sistarea oricărei activități ce produce durere la nivelul genunchiului. Medicul ortoped poate recomanda folosirea cârjelor sau imobilizarea în atelă gipsată pentru câteva luni. Odată cu diminuarea simptomatologiei pot fi începute exercițiile de recuperare, sub supravegherea unui fizioterapeut.
Este important să acordați acestei afecțiuni atenție de la început și să contactați de urgență un medic ortoped bun, care să vă îndrume pe calea potrivită.
Dacă fragmentul osos afectat devine parțial sau total desprins, este necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea corpului liber sau pentru fixarea acestuia.
În unele cazuri, chirurgul ortoped poate efectua operația sub control artroscopic. Dacă este folosit artroscopul, intervenția necesită incizii mai mici decât operația deschisă. De asemenea, timpul de recuperare și reintegrare este mai scurt.
Este necesară atunci când este neclar cum poate fi fragmentul mai bine poziționat sau când afecțiunea este foarte greu de tratat artroscopic.
Dacă fragmentul osos liber provine dintr-o zonă "cu încărcare", medicul chirurg ortoped va încerca să reatașeze fragmentul, în măsura în care acest lucru este posibil. Pentru a fixa fragmentul se folosesc pini sau șuruburi metalice mici. Reatașarea fragmentului are rezultate pe termen lung mult mai bune decât îndepărtarea lui.
Atunci când fragmentul desprins nu poate fi reatașat, acesta se îndepărtează. Ceea ce rezultă este un defect de cartilaj articular care se tratează ca atare.
Dr. Codorean vă oferă un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat.