Ruptura de ligament încrucișat posterior (LIP). Cauze și tratament

Ruptura de ligament încrucișat posterior este o afecțiune relativ rară  a genunchiului, care apare în urma unui traumatism puternic. Cauzele comune ale rupturii de ligament încrucișat posterior sunt impactul cu tabloul de bord în accidentele de mașina sau impactul cu solul, atunci când genunchiul este flectat.

• Ce sunt ligamentele încrucișate posterioare
• Ce sunt leziunile de ligament încrucișat posterior
• Cauzele apariției leziunilor de ligament încrucișat posterior
• Simptomele rupturii de ligament încrucișat posterior
• Tratamentele rupturii de ligament încrucișat posterior
• Tratamentul conservator al rupturii de ligament încrucișat posterior
• Tratamentul chirurgical al rupturii de ligament încrucișat posterior

Ce sunt ligamentele încrucișate posterioare?

Articulația genunchiului este formată din trei oase: femurul, tibia și rotula (patela). Rotula este dispusă în fața articulației si are rol protector. Oasele sunt interconectate prin ligamente. Exista patru ligamente principale în genunchi. Acestea acționează ca sfori puternice care țin oasele în contact și stabilizează genunchiul.

Ligamentele colaterale:

Sunt situate pe părțile laterale ale genunchiului. Aceste ligamente controlează deplasările laterale la nivelul genunchiului și stabilizează articulația în plan frontal.

Ligamentele încrucișate:

Sunt situate în interiorul articulației. Se intersectează formand un “X”, ligamentul încrucisat posterior (figura 1) fiind situat posterior. Ligamentele încrucișate controlează stabilitatea antero-posterioară a genunchiului.

Ligamentul încrucișat posterior:

Previne deplasarea posterioară a tibiei. Este mai rezistent decat ligamentul încrucisat anterior și este mai rar lezat. Ligamentul încrucișat posterior are două părti care se comportă ca o singură structură, având o grosime de aproximativ jumătate din grosimea degetului mic.

Ce sunt leziunile de ligament încrucișat posterior?

Leziunile de ligament încrucișat posterior (figura 2) reprezintă alterarea structurii anatomice normale a ligamentului încrucișat posterior, fiind întâlnite mai rar decat alte leziuni ligamentare de la nivelul genunchiului. Mai mult decât atât, de obicei sunt subtile și mai dificil de evaluat decat alte leziuni ligamentare. Cel mai adesea, leziunile de ligament încrucișat posterior apar în asociere cu leziuni ale altor structuri din genunchi: cartilaj articular, alte ligamente, os. Leziunile de ligament încrucișat posterior sunt clasificate în trei grade. Gradul 3 reprezinta ruptura completă.

Spre deosebire de ruptura de ligament încrucișat anterior LIA, ruptura de ligament încrucișat posterior LIP suferă de obicei leziuni parțiale cu potențial de vindecare spontană. Pacienții care suferă astfel de leziuni, de obicei pot practica din nou sportul fără a avea probleme de stabilitate articulară.

Care sunt cauzele apariției rupturii de ligament încrucișat posterior?

Ligamentul incrucisat posterior se poate rupe în mai multe situații. De obicei este necesară o forță traumatică mare.

• Durere cu inflamație. În timpul primelor 24 de ore, genunchiul se umflă. Dacă sunt ignorate, durerea și inflamația se pot remite spontan.
• Impactul anterior direct la nivelul genunchiului (impactul cu tabloul de bord in accidentele de mașină, motocicletă; impactul cu solul atunci când genunchiul este flectat, în timpul practicării sportului)
• Tensionarea extrema a ligamentului (ca în pivotare sau hiperextensie)
• Un pas greșit

Simptomele rupturii de ligament încrucișat posterior

Simptomele tipice ale rupturii de ligament incrucisat posterior sunt:

• Durere cu inflamație care apar constant și rapid după ruptură
• Inflamație care poate rigidiza genunchiul și poate provoca mersul șchiopătat
• Mersul dificil
• Genunchiul este instabil, poate “fugi”

Tratamentele rupturii de ligament încrucișat posterior

Spre deosebire de ligamentul încrucișat anterior, un ligament încrucisat posterior suferă de obicei rupturi parțiale cu potențial de vindecare. Dacă totuși pacientul se prezintă cu ruptura de ligament încrucișat posterior și instabilitate cronică articulară, este indicat tratamentul chirurgical.

Astfel, există tratament conservator și tratament chirurgical.

Tratamentul conservator al rupturii de ligament încrucișat posterior

Dacă leziunea este recentă, este posibilă vindecarea fără operație. Medicul ortoped poate recomanda variante terapeutice simple, nechirurgicale.

Protocolul RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation):

• Repaus fizic: activitatea care a cauzat leziunea trebuie întreruptă. Medicul ortoped poate recomanda folosirea unei cârje pentru a evita încărcarea membrului afectat.
• Gheața: masaj folosind pungi cu gheață timp de 20 de minute, de câteva ori pe zi, dar care nu se aplică direct pe piele.
• Compresie: bandaj elastic care previne inflamația suplimentară.
• Ridicarea membrului afectat deasupra nivelului inimii, tot pentru reducerea inflamației

Imobilizarea. Medicul ortoped poate recomanda purtarea unei atele gipsate care să imobilizeze genunchiul. Tot pentru protecția genunchiului se poate interzice sprijinul podal pe piciorul afectat, prin folosirea cârjelor.

Fizioterapia. Pe măsură ce inflamația cedează, pacientul începe un program de recuperare ce constă in exerciții specifice (ca în imaginea de mai sus) destinate tonifierii musculaturii. Tonifierea mușchilor anteriori ai coapsei (cvadriceps) s-a dovedit a fi un factor esențial pentru o recuperare de succes.

Tratamentul chirurgical al rupturii de ligament încrucișat posterior

Medicul ortoped poate recomanda intervenția chirurgicală atunci când există leziuni combinate (Ex.: rupturi ligamentare multiple, inclusiv de ligament încrucisat posterior), sau când pacientul se prezintă cu instabilitate cronică (indelungată) datorată rupturii de ligament încrucișat posterior.

Reconstrucția de ligament încrucisat posterior. Pentru ca sutura capetelor ligamentare rupte nu duce la vindecare, ligamentul încrucișat posterior rupt, trebuie reconstruit. Chirurgul ortoped va înlocui ligamentul rupt cu o grefă de țesut. Grefa reprezintă o matrice care va fi populată cu celule și se va transforma într-un nou ligament.

Grefa poate fi obținuta din mai multe surse. Studiile au arătat că cea mai buna sursă pentru grefare o reprezintă tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis (figura 2).

Operația se desfășoară sub control artroscopic, folosind incizii mici. Operația artroscopică este mult mai puțin invazivă decât operația deschisă. Beneficiile sunt reprezentate de: durere diminuată, spitalizare diminuată, timp mai rapid de recuperare.

Datorită procesului lent de integrare a grefei, pacientul își poate relua activitatea sportivă dupa aproximativ șase luni.