Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului care poate apărea la oricine, dar care afectează în special persoanele care practică sport în mod regulat și persoanele în vârstă.
În articolul de mai jos vei afla care sunt cauzele, cum se manifestă și cum poate fi tratată în mod corespunzător ruptura de menisc.
La nivelul genunchiului se întâlnesc trei oase: tibia, femurul și rotula. Meniscul este situat între femur și tibie, fiind format dintr-un fibrocartilaj care asigură protecția cartilajului și are rol în stabilizarea genunchiului și lubrifierea corespunzătoare a acestuia. Mai exact, meniscul este un cartilaj care are rolul de a amortiza, stabiliza și de a proteja genunchiul.
Fiecare genunchi are cate două meniscuri: meniscul lateral și meniscul medial. Meniscul lateral are forma literei „O”, iar meniscul medial are forma literei „C” și sunt atașate de tibie prin coarnele anterioare și posterioare. Meniscul medial este mai puțin flexibil decât meniscul lateral, motiv pentru care sunt mult mai frecvente rupturile la nivelul meniscului medial.
Rupturile de menisc pot să apară din următoarele cauze:
Atunci când meniscul este lezat, genunchiul devine mult mai sensibil la presiune. Leziunile meniscului sunt de două tipuri și pot fi clasificate astfel:
Ruptura meniscului poate avea diferite forme, așa cum este prezentat în imaginea de mai jos.
Cel mai comune simptome care apar în cazul unei rupturi de menisc sunt următoarele:
Când se produce ruptura de menisc, persoanele pot resimți un pocnet la nivelul genunchiului, dar își pot continua activitatea în mod normal. Inițial, durerea poate să nu fie supărătoare, însă după două sau trei zile, genunchiul începe să se inflameze.
Dacă nu este tratată corespunzător, o porțiune din menisc se poate desprinde și se poate deplasa în articulație. Astfel genunchiul se blochează, alunecă sau produce zgomote în timpul mersului. Durerea se intensifică, iar mersul este îngreunat.
Pacienții care au suferit o ruptură de menisc trebuie să se prezinte la doctorul ortoped. Diagnosticarea rupturii de menisc se stabilește prin următoarele metode:
Tratamentul pentru ruptura de menisc este prescris de către medicul ortoped și depinde de tipul rupturii, dimensiune și localizare. Alți factori care se iau în considerare pentru tratarea rupturii de menisc sunt vârsta pacientului și tipul de activitate desfășurat.
O treime din zona externă a meniscului este puternic vascularizată și este cunoscută sub denumirea de „zona roșie”. Această zonă se poate vindeca de la sine, însă uneori este necesară intervenția chirurgicală.
Dacă ruptura de menisc este de mici dimensiuni, iar simptomele nu persistă, este necesar doar un tratament conservator, fara intervenție chirurgicală. Mai exact, acest tratament este cunoscut drept Protocolul RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation) și cuprinde:
Există și unele medicamente antiinflamatorii nesteroidiene care pot reduce durerea și inflamația de la nivelul genunchiului. Acestea trebuie luate la recomandarea medicului ortoped.
Dacă leziunea meniscului este puternică, iar simptomele nu dispar după tratamentul conservator, este necesară intervenția chirurgicală pentru vindecarea rupturii de menisc.
Aceasta este una dintre cele mai comune intervenții chirurgicale artroscopice. Presupune realizarea unei incizii de aproximativ 1 cm și introducerea unei camere în miniatură. Cu această cameră doctorul ortoped poate vizualiza clar interiorul genunchiului, în timp ce, printr-o altă incizie, introduce instrumentele artroscopice cu care va efectua repararea sau excizia porțiunii de menisc rupt.
În funcție de gravitatea rupturii de menisc, tratamentul chirurgical poate include următoarele proceduri efectuate artoscopic:
Având în vedere importanța majoră a meniscului în funcționalitatea genunchiului, acesta trebuie salvat prin sutură, ori de câte ori este posibil. Cu cât ruptura de menisc este într-un stadiu incipient, cu atât șansele de vindecare prin sutură sunt mai mari.
De asemenea, un rol important în vindecarea meniscului o are și zona în care se produce ruptura. Astfel, rupturile în periferia meniscului (zona roșie, vascularizata) longitudinale au șanse mai mari de vindecare decât cele din zona alba (nevascularizată) sau cele radiale.
Riscul ca meniscul să nu se vindece după sutură ajunge până la 20% în studiile efectuate. Cu toate acestea, beneficiul pe care îl aduce în păstrarea meniscului pe termen lung face ca sutura de menisc să fie alegerea cea mai bună atunci când ne confruntăm cu o ruptură de menisc, mai ales în cazul copiilor și adolescenților. S-a observat că atunci când sutura de menisc se face odată cu reconstrucția de ligament încrucișat, șansa de vindecare a meniscului este mai mare.
Aceasta poate fi parțială (îndepărtarea porțiunii rupte a meniscului), subtotală sau totală (îndepărtarea întregului menisc). În cazul în care este afectat și unul dintre ligamentele încrucișate, este necesară și tratarea ligamentului, astfel încât să fie prevenită posibila apariție a artrozei.
În cazul operației pentru repararea meniscului, perioada de recuperare este de aproximativ trei luni. În cazul exciziei unei porțiuni din menisc, perioada de recuperare este de aproximativ patru săptămâni, în funcție de mai mulți factori.
În cazul în care o porțiune de menisc este îndepărtată și apar leziuni de cartilaj, porțiunea lipsă poate fi înlocuită prin implant de menisc artificial. Pe de altă parte, atunci când are loc o meniscectomie subtotală sau totală, cartilajul se uzează în timp. În această situație, meniscul poate fi înlocuit prin transplant de menisc din banca de țesuturi.
Implantul cu menisc artificial ACTIFIT este recomandat atunci când pacientul are o margine meniscală intactă, cu cornurile anteriorare și posterioare prezente, care permit atașarea cu ușurință a meniscului artificial. Mai multe informații despre implantul cu menisc artificial ACTIFIT poți găsi în acest articol.
Pentru această operație, pacientul trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
Operația de menisc este necesară când durerile se intensifică, iar pacientul nu își poate mișca normal genunchiul. Orice tip de leziune de menisc trebuie operată din stadiul incipient la pacienții tineri pentru a evita agravarea și apariția altor probleme, așa cum este artroza.
Uneori, medicul poate recomanda imobilizarea genunchiului după operație cu gips sau cu orteză. De asemenea, medicul poate recomanda folosirea unor cârje.
După operația rupturii de menisc, medicul ortoped sau un kinetoterapeut vă poate recomanda efectuarea unui set de exerciții pentru recuperare. Exercițiile trebuie efectuate în mod regulat pentru a reda mobilitatea genunchiului și, ulterior, pentru tonifierea musculară.
În funcție de recomandările medicului ortoped, exercițiile pot fi efectuate acasă sau la un centru specializat de recuperare. Perioada de recuperare și vindecare diferă în funcție de tipul leziunii și de tipul operației. Acestea pot fi efectuate acasă sau mai bine la un centru specializat de recuperare. Perioada de recuperare și vindecare diferă în funcție de tipul leziunii și de tipul operației.
Reîntoarcerea la sport după aceste operații se face în funcție de tipul intervenției chirurgicale (meniscectomie sau sutură meniscală) și de timpul pe care pacienții îl acordă recuperării. Există un set de teste pe care pacienții trebuie să le treacă pentru a se întoarce în siguranță la sport.
Rupturile de menisc sunt printre cele mai comune leziuni la nivelul genunchilor. Diagnosticarea la timp și tratarea corespunzătoare sunt esențiale pentru recuperarea rapidă a pacienților. Făceți-vă timp pentru planificarea unei vizită la a clinică medicală.
Fotografii: Shutterstock.
