Autor: Dr. Ion Bogdan Codorean

Ce este tendonul ahilean

Tendonul ahilean este o structură puternică, fibroasă, care inseră mușchii gambei pe călcâi. Mușchii gambei sunt reprezentați în principal de mușchiul solear, în profunzime, iar mușchii gastrocnemieni la suprafață. Împreună formează grupul muscular gastro-solear. Când se contractă, acești mușchi trag de tendonul ahilean ridicând călcâiul și coborând regiunea anterioară a plantei (figura 1).

Ce este ruptura de tendon ahilean

Ruptura de tendon ahilean este de obicei traumatică și apare ca urmare a unei contracții violente. Exemplul clasic este acela al unui jucător de tenis de vârstă medie, care își suprasolicită tendonul și suferă o leziune. În unele cazuri, ruptura poate fi precedată de o perioadă de tendinită, ceea ce are ca efect slăbirea tendonului.

Rupturile de tendon ahilean pot fi și parțiale – tendonul este încă unitar – și complete – se prezintă ca două bucăți separate. Atunci când tendonul este rupt complet, în articulația gleznei nu mai are loc flexia plantară. Rupturile complete sunt însă mai des întâlnite decât rupturile parțiale.

Cauzele apariției rupturii de tendon ahilean

Pentru ca ruptura de tendon ahilean să apară, este necesară o forță traumatică extrem de mare:

• La o împingere puternică în picior, în timpul unei sărituri sau la începutul unui sprint, cu genunchiul întins
• În timpul unei alunecări sau căzături, atunci când piciorul este dus în față pentru echilibrare
• În timpul unei căzături de la o înălțime apreciabilă

Un tendon slabit se rupe mai ușor. Există cateva situații în care tendonul poate fi slăbit:

• Tendinita. Inflamația tendonului ahilean, numită tendinita ahileană, slăbește tendonul. Poate de asemenea să producă leziuni structurale mici. Tendinita ahileană este mai frecventă la cei care aleargă sau practică sporturi ce implică salturi.
• Bolile cronice. Tendoanele slăbite pot fi de asemenea cauza unor boli care întrerup aportul sangvin. Astfel de boli cronice sunt: insuficiența renală cronică, condiții asociate cu dializa renală, hiperparatiroidismul, guta, leucemia, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, diabetul zaharat, infecțiile și bolile metabolice.
• Utilizarea steroizilor. A fost asociat cu slabireă tendoanelor.
• Utilizarea fluorchinolonelor

Simptomele apariției rupturii de tendon ahilean

• Durere bruscă și severă în regiunea posterioară a gleznei sau gambei
• Zgomot asemănător unui trosnet
• Apariția unei incizuri la câțiva cm de călcâi
• Durerea și inflamația inițială pot fi urmate de deformarea regiunii
• Durerea poate dispărea rapid și tendoanele mai mici pot menține flexia plantară, dar fără tendonul ahilean acest lucru este foarte dificil
• Sprijinul în varful degetelor și folosirea mușchilor gambei în timpul mersului sunt imposibile

Tratamente ruptură de tendon ahilean

Dacă ați fost diagnosticat de către cu ruptură de tendon ahilean, trebuie să consultati de urgență un medic ortoped bun pentru tratament.

Tipul de tratament ales depinde de câteva aspecte:

• Tipul și dimensiunea rupturii
• Nivelul de activitate
• Vârsta pacientului

Scopul tratamentului este refacerea lungimii, a tensiunii tendonului și restabilirea funcției motorii la parametri normali. Tratamentul reprezintă o balanță între protecție și mobilizare precoce.

• Protecția este necesară pentru a permite vindecarea si a preveni reapariția leziunii
• Mobilizarea este necesară pentru a preveni inflamația și atrofia musculară

Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical. Atat tratamentul conservator cât și cel chirurgical implică o perioadă inițială de aproximativ 6 săptămâni de imobilizare gipsată sau în orteză. Imobilizarea poate fi modificată la 2-4 săptămâni pentru a readuce tendonul la lungimea normală. Imobilizarea poate fi combinată cu mobilizarea precoce (1-3 săptămâni) pentru a îmbunătăți forța și flexibilitatea ulterioare.

Tratamentul conservator pentru ruptura de tendon ahilean

Tratamentul inițial trebuie început cât mai curand posibil.

Protocolul RICE este eficient pentru pentru majoritatea leziunilor întalnite în sport. Protocolul RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation) cuprinde:

• Repaus fizic: activitatea care a cauzat leziunea trebuie întreruptă. Medicul ortoped poate recomanda folosirea unei cârje pentru a evita încărcarea membrului afectat.
• Gheața: masaj folosind pungi cu gheață timp de 20 de minute, de câteva ori pe zi, dar care nu se aplică direct pe piele.
• Compresie: bandaj elastic care previne inflamația suplimentară.
• Ridicarea membrului afectat deasupra nivelului inimii, tot pentru reducerea inflamației.

Medicamentele anti-inflamatoare și antialgice sunt de asemenea folosite pentru reducerea durerii și a inflamației.

Imobilizarea. Medicul ortoped vă poate recomanda purtarea unei orteze sau a unui aparat gipsat. În felul acesta glezna rămâne imobilizată în extensie și tendonul se poate vindeca. Cel mai probabil veți purta cârje pentru a evita încărcarea piciorului afectat. Imobilizarea poate dura între 3 și 6 săptămâni.

Fizioterapia. Odată ce durerea și inflamatia dispar, poate fi începută fizioterapia. Exercițiile specifice pot restabili forța și gradul de mișcare. Medicul ortoped vă va explica când este momentul oportun să reluați activitățile sportive.

Tratamentul chirurgical al rupturii de tendon ahilean

Deoarece în majoritatea cazurilor de ruptură de tendon ahilean aceasta este completă, aceasta necesită intervenție chirurgicală.

Intervenția chirurgicală, efectuată de un medic chirurg ortoped:

• Presupune incizie la piele și sutura capetelor libere ale tendonului rupt (figura 1).
• Are o incidență de reruptura mai mică decat tratamentul conservator.
• Permite reluarea mai rapidă a activităților anterioare accidentului decat în cazul tratamentului conservator.
• Presupune riscuri asociate chirurgiei: anestezia, infecția, sângerarea
• Este tratamentul de preferat pentru sportivii de performanță și pentru pacienții cu activități fizice intense, pentru cei cu întârziere de diagnostic și pentru cei care au suferit o reruptură.