Ruptura de tendon cvadricipital
Ruptura de tendon cvadricipital este o afecțiune invalidanta. De obicei necesită tratament chirurgical pentru restabilirea funcției genunchiului. Rupturile de tendon cvadricipital pot fi și parțiale – tendonul este încă unitar – și complete – se prezintă ca două bucăți separate. Atunci când tendonul este rupt complet, mușchiul nu mai este ancorat de rotulă. Fara această inserție, atunci când mușchiul cvadriceps se contractă, în articulația genunchiului nu mai are loc extensia.
Tendonul cvadricipital reprezintă brațul de acțiune al mușchilor din regiunea anterioară a coapsei – vast lateral, intermediar, medial și dreptul femural. Cei patru mușchi formează împreunaă mușchiul cvadriceps, care prin intermediul tendonului cvadricipital se inseră la polul superior al rotulei. Rotula este legată de tibie printr-un tendon propriu – tendonul patelar. Prin acțiunea combinată, mușchiul cvadriceps, tendonul cvadricipital și tendonul patelar fac extensie în articulația genunchiului (figura 1).
Cauzele rupturii de tendon cvadricipital
O ruptură de cvadriceps apare de obicei în urma unei suprasolicitări cu genunchiul în flexie. Un astfel de exemplu este o aterizare ciudată în timpul unui meci de baschet. Dacă forțele care apar în timpul aterizării depășesc rezistența tendonului, apare ruptura. Rupturile apar de asemenea și prin mecanism direct: impact la nivelul genunchiului cu o suprafață dură sau prin tăiere.
Slăbirea tendonului
Un tendon slăbit se rupe mai ușor. Există câteva situații în care tendonul poate fi slăbit:
- Tendinita. Inflamația tendonului cvadriceps, numită tendinita cvadricipitală, slăbește tendonul. Poate de asemenea să producă leziuni structurale mici. Tendinita cvadricipitală este mai frecventă la cei care aleargă sau practică sporturi ce implică salturi.
- Bolile cronice. Tendoanele slăbite pot fi de asemenea cauza unor boli care întrerup aportul sangvin. Astfel de boli cronice sunt: insuficiența renală cronică, condiții asociate cu dializa renală, hiperparatiroidismul, guta, leucemia, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, diabetul zaharat, infecția, bolile metabolice.
- Utilizarea steroizilor. A fost asociată cu slăbirea tendoanelor.
- Fluorchinolonele. Acest tip special de antibiotic a fost asociat cu rupturile de tendon cvadricipital.
- Imobilizarea. In caz de inactivitate prelungită, tendoanele și mușchii pierd din rezistență și flexibilitate.
Cauza chirurgicală
Foarte rar, rupturile de tendon cvadricipital au apărut în urma operațiilor pe genunchi sau în urma luxațiilor.
Tratament conservator
Cele mai multe rupturi mici, parțiale, răspund bine la tratamentul conservator.
- Imobilizarea. Medicul ortoped vă poate recomanda purtarea unei orteze sau a unui aparat gipsat. În felul acesta genunchiul rămâne în extensie și tendonul se poate vindeca. Cel mai probabil veți purta cârje pentru a evita încărcarea piciorului afectat. Imobilizarea poate dura între 3 și 6 săptămâni.
- Fizioterapia. Odata dispărute durerea și inflamația, poate fi începută fizioterapia. Exercițiile specifice pot restabili forța și gradul de mișcare. Exercitiile vor fi adăugate treptat. Exercițiile de ridicare cu piciorul în extensie pentru întarirea cvadricepsului sunt în centrul planului fizioterapeutic. Pe măsură ce timpul trece, medicul ortoped va debloca orteza.
Momentul oportun pentru reluarea activităților sportive va fi indicat de către medicul ortoped. În functie de vârsta și de activitățile fizice ale fiecărui pacient, medicul ortoped poate recomanda tratamentul chirurgical și pentru o ruptură parțială mare sau pentru o ruptură parțială cu degenerare.
Tratament chirurgical
Majoritatea pacienților ce au ruptură de tendon cvadricipital completă necesită intervenție chirurgicală imediată pentru repararea tendonului rupt. Chirurgia este o opțiune și pentru cei cu rupturi parțiale și tendon degenerat sau slăbit.
Intervenția chirurgicală presupune reinserția tendonului rupt la polul superior al rotulei. Pacienții care necesită operație sunt mai bine tratați dacă se intervine la scurt timp dupa producerea leziunii. Repararea timpurie previne cicatrizarea și intărirea tendonului într-o poziție mai înaltă.
Procedura: reatașarea tendonului presupune trecerea firelor de sutură prin tendon și prin tunelurile transosoase din rotulă. Firele sunt legate la polul inferior al rotulei (figura 1). Tendonul trebuie suturat în tensiune adecvată, iar poziția rotulei trebuie să fie anatomică.
Pentru reinserția tendonului se mai folosesc și ancore de sutură care sunt introduse în rotulă, la nivelul polului superior. Utilizarea ancorelor elimiăa sutura transosoasă. Totusi majoritatea reinserțiilor de tendon cvadricipital se fac prin sutură transosoasă.
Este important să vă adresați din timp unui medic ortoped bun, chiar din momentul primelor simptoame.
