Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului, afectând adesea sportivii de performanță sau amatori. Această afecțiune poate provoca durere intensă temporară, instabilitate și impotență funcțională, făcând activitățile zilnice dificile. Pentru mulți pacienți, intervenția chirurgicală de reinserție a ligamentului este o soluție eficientă pentru a recâștiga mobilitatea completă și pentru a preveni deteriorarea suplimentară a articulației genunchiului.

În acest articol, vom explora detalii despre ruptura LIA, de la diagnostic la simptomele comune, și când este necesară operația de reinserție.

Ce este Ruptura de Ligament Încrucișat Anterior (LIA)?

Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este unul dintre cele patru ligamente principale care stabilizează articulația genunchiului, asigurând stabilitatea acestuia în timpul activităților care implică schimbări bruște de direcție, sărituri sau opriri rapide. O ruptură de LIA apare atunci când acest ligament este supus unei forțe crescute (care depășește capacitatea sa de rezistență).

Ruptura de LIA este frecventă în sporturi precum fotbalul, baschetul, schiatul și tenisul, dar poate apărea și în viața de zi cu zi, în urma unui accident sau a unei căzături. Această leziune poate varia de la o întindere sau rupere parțială până la o ruptură completă, ceea ce duce la instabilitatea genunchiului.

Rupturile de LIA, dacă nu sunt tratate adecvat, pot conduce la complicații pe termen lung, precum artroza. În funcție de mai mulți factori, tratamentul poate varia de la terapie conservatoare la intervenție chirurgicală. Operația de reinserție LIA este recomandată la rupturi acute cu bont ligamentar integru.

Diagnosticarea rupturii LIA

Diagnosticarea unei rupturi de LIA începe cu o evaluare clinică efectuată de medic, care va analiza istoricul pacientului și va efectua o serie de teste clinice. Unele dintre cele mai comune teste utilizate pentru a evalua instabilitatea genunchiului sunt testul Lachman, testul pivot shift sau testul sertarului anteroposterior, care pot fi folosite pentru a identifica mișcările necontrolate ale articulației.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate recomanda efectuarea unui RMN de 1.5 sau 3 Tesla (rezonanță magnetică nucleară), care oferă o imagine clară a stării ligamentului și a altor structuri din genunchi, precum meniscurile și cartilajul. Radiografiile se efectuează pentru a exclude alte leziuni osoase. În urma acestor investigații, medicul va putea stabili severitatea rupturii și cel mai bun plan de tratament.

Simptomele rupturii LIA

Ruptura de ligament încrucișat anterior este însoțită de o serie de simptome. Unul dintre cele mai comune semne este o senzație de „pocnet” la nivelul genunchiului, care poate fi auzită sau resimțită în momentul în care ligamentul se rupe. Imediat după, pacientul resimte o durere intensă și dificil de controlat, urmată de inflamarea articulației genunchiului.

Pe lângă durere, o altă caracteristică esențială a rupturii LIA este instabilitatea genunchiului. Pacienții descriu adesea senzația că genunchiul „cedează” sau că nu mai poate susține greutatea corpului, mai ales în timpul mersului sau al schimbărilor de direcție. Această instabilitate face dificilă desfășurarea activităților cotidiene și poate împiedica mersul normal.

Un alt simptom important este limitarea mișcărilor genunchiului în perioada imediat următoare accidentării. Flexia și extensia devin dureroase și restricționate, afectând capacitatea de a îndoi sau întinde complet piciorul. Acumularea de lichid (efuziune) în interiorul genunchiului poate agrava această limitare, crescând disconfortul.

Când se recomandă operația de reinserție LIA

Ligamentul încrucișat anterior este singurul ligament care nu se poate vindeca singur. Atunci când se rupe, în funcție de vârsta pacientului, vechimea, localizarea și tipul rupturii, acesta se poate reinsera sau reconstrui.

Operația de reinserție sau reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior este de obicei recomandată atunci când ruptura este completă sau atunci când instabilitatea genunchiului este severă și nu poate fi gestionată prin tratamente conservatoare. În special pacienții activi, care practică sporturi sau au o viață profesională ce implică efort fizic, sunt adesea sfătuiți să opteze pentru intervenția chirurgicală.

De asemenea, operația este indicată atunci când pacientul dorește să revină la un nivel ridicat de activitate fizică, deoarece ligamentul încrucișat rupt nu se poate vindeca singur. Tratamentul conservator, care implică fizioterapie și purtarea unei orteze, poate fi eficient pentru persoanele în vârstă sau pentru cei care au un nivel redus de activitate, dar nu poate oferi stabilitatea necesară pentru cei care doresc să practice sporturi intense.

Decizia de a interveni chirurgical se ia, de asemenea, în funcție de riscul de complicații pe termen lung. Dacă genunchiul rămâne instabil, riscul de a dezvolta leziuni suplimentare ale meniscurilor sau cartilajului crește semnificativ.

Există metode noi de reparare mai puțin invazive și de augmentare a ligamentelor, cum ar fi metoda „Preservation First”. Aceasta permite pacientului să evite, cel puțin inițial, o intervenție majoră precum reconstrucția ligamentului încrucișat anterior, având o perioadă de recuperare mai rapidă și mai puține simptome postoperatorii deranjante. Puteți găsi mai multe detalii despre repararea ligamentului încrucișat anterior pe https://gregorysdifelicemd.com/acl-preservation/.

Cum se realizează operația de reconstrucție

Operația de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior se efectuează prin înlocuirea ligamentului rupt cu o neogrefa dintr-un alt tendon. În timpul intervenției, chirurgul va realiza tuneluri osoase prin care va introduce grefa. Acesta o va fixa prin dispozitive speciale de ancorare, precum șuruburile, care vor asigura stabilitate grefei și vor facilita începerea procesului de vindecare.

Grefonul folosit pentru a înlocui ligamentului rupt poate proveni din trei surse principale: 1. autogrefă (prelevată din tendoanele proprii ale pacientului, cum ar fi tendonul rotulian sau tendonul semitendinos), 2. allogrefă (prelevată de la un donator) sau 3. ligament artificial (realizat din materiale sintetice biocompatibile). Chirurgul va ancora grefonul în osul femurului și tibiei, recreând structura ligamentului încrucișat anterior original.

Succesul intervenției depinde de mulți factori, inclusiv de calitatea grefonului, de tehnica chirurgicală utilizată și de angajamentul pacientului în perioada de recuperare.

După operație, succesul pe termen lung depinde în mare măsură de procesul de ligamentizare, prin care neogrefa devine funcțională. Ligamentizarea este procesul biologic prin care grefa introdusă în timpul intervenției chirurgicale trece printr-o serie de transformări. Celulele din țesuturile adiacente migrează către grefă, iar acest proces stimulează formarea de noi vase de sânge, transformând grefa dintr-o structură histologică într-un ligament funcțional.

Deși reconstrucția ligamentului încrucișat anterior are o rată de succes ridicată, există cazuri în care procesul de vindecare a ligamentului nu are loc. Rata de eșec a operației poate ajunge până la 11%. Totodată, există cazuri în care pacienții revin la activitățile sportive înainte ca grefa să fie complet vindecată, ceea ce poate duce la complicații. De asemenea, răspunsul imun al pacientului poate afecta procesul de integrare a grefei, contribuind la eșecul acesteia în a deveni funcțională.

Procesul de recuperare după intervenția chirurgicală

Recuperarea după operația de reinserție LIA este un proces gradual, care poate dura mai mult de 6 luni, în funcție de severitatea leziunii și de răspunsul organismului la tratament. Recuperarea are mai multe etape:

1. Renunțarea la cârje, între 14-30 de zile;
2. Începerea alergării ușoare, între 60-90 de zile;
3. Reîntoarcerea la sport, între 6 și 12 luni după ce pacientul trece testul de „reîntoarcere în siguranță la sport”.

Toate acestea depind și de celelalte probleme din genunchi.

Primele săptămâni după operație sunt esențiale pentru a reduce inflamația și durerea. Pacienții vor purta o orteză specială pentru a proteja genunchiul și vor folosi cârje pentru a reduce presiunea asupra articulației.

În primele etape ale recuperării, accentul se pune pe recâștigarea mobilității și flexibilității genunchiului. Fizioterapia joacă un rol crucial, ajutând pacienții să își recupereze treptat gama de mișcare și să-și îmbunătățească forța mușchilor din jurul genunchiului, în special cvadricepsul și tendonul. Exercițiile de stretching și întărire musculară sunt progresive, pentru a evita stresul asupra noului ligament.

Pe măsură ce procesul de vindecare avansează, pacienții încep să integreze exerciții mai complexe care vizează îmbunătățirea echilibrului și a coordonării. Reîntoarcerea la activitățile sportive este strict monitorizată și nu trebuie grăbită. De obicei, sportivii pot reveni la antrenamente ușoare după 6 luni, însă revenirea la competițiile de performanță poate dura până la un an.

Așadar, reinserția ligamentului încrucișat anterior reprezintă o soluție eficientă pentru pacienții care se confruntă cu o ruptură de LIA, oferind șansa de a-și recăpăta mobilitatea și stabilitatea genunchiului. Intervenția chirurgicală, deși necesită un angajament în ceea ce privește recuperarea, aduce rezultate excelente pentru cei care doresc să revină la activitățile fizice fără durere și restricții.

Diagnosticarea corectă și un plan de tratament bine pus la punct, inclusiv un program de recuperare adecvat, sunt esențiale pentru succesul pe termen lung. Cu îngrijirea potrivită, pacienții pot reveni la viața activă, evitând complicațiile și recâștigându-și încrederea în propriul corp.

Surse articol:

Cleveland Clinic, C.C. ACL Tear. Disponibil pe https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16576-acl-tear
Mayo Clinic, M.C. ACL Injury. Disponibil pe https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/acl-injury/symptoms-causes/syc-20350738
OrthoInfo, O.I. Anterior Cruciate Ligament (ACL) Injuries. Disponibil pe https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases–conditions/anterior-cruciate-ligament-acl-injuries/
Sanador. Ruptură de ligament încrucișat anterior în timpul antrenamentului. Disponibil pe https://www.sanador.ro/reconstructie-artroscopica-ligament-incrucisat-anterior
Regina Maria, R.M. Ligamentoplastia – tehnici de reconstrucție a ligamentului incrucisat anterior (LIA). Disponibil pe https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ligamentoplastia-tehnici-de-reconstructie-ligamentului-incrucisat-anterior-lia
Samitier, G., Marcano, A. I., Alentorn-Geli, E., Cugat, R., Farmer, K. W., & Moser, M. W. (2015). Failure of Anterior Cruciate Ligament Reconstruction. The archives of bone and joint surgery, 3(4), 220–240. Disponibil pe https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4628627/
Kemler, B., Coladonato, C., Sonnier, J.H., Campbell, M.P., Darius, D., Erickson, B.J., Tjoumakaris, F.P., Freedman, K.B. Evaluation of Failed ACL Reconstruction: An Updated Review. Open Access J Sports Med. 2024. Disponibil pe https://www.dovepress.com/evaluation-of-failed-acl-reconstruction-an-updated-review-peer-reviewed-fulltext-article-OAJSM
LaPrade, R., Why did my ACL Reconstruction Surgery Fail? Disponibil pe: https://drrobertlaprademd.com/revision-acl-reconstruction-acl-graft-failure-acl-knee-surgery-twin-cities-minnesota/
DiFelice, G., ACL repair. Disponbil pe: https://gregorysdifelicemd.com/acl-preservation/

Genunchiul este una dintre cele mai solicitate articulații din corpul uman, fiind esențial pentru mișcarea noastră zilnică. Leziunile meniscului și ale ligamentului încrucișat anterior (LIA) sunt frecvente în rândul sportivilor, dar pot apărea și în activitățile cotidiene. Menținerea sănătății genunchiului este esențială pentru a evita astfel de leziuni care pot necesita luni de recuperare.

În acest articol, vom explora anatomia genunchiului, cauzele și prevenirea leziunilor, precum și metodele de diagnostic și tratament disponibile.

Anatomia Genunchiului: Rolul Meniscului și al Ligamentului Încrucișat Anterior

Genunchiul este o articulație formată din oasele femurului, tibiei și rotulei; plus cartilajul articular, meniscurile, ligamentele și tendoanele. Meniscul este o structura  fibrocartilaginoasa situata între femur și tibie. Fiecare genunchi are doua meniscuri: medial și lateral. Aceste structuri au un rol esențial în absorbția șocurilor și în distribuția uniformă a greutății în timpul mersului și a altor activități.

Meniscul funcționează ca un amortizor natural, reducând impactul forțelor asupra cartilajului articular, prevenind astfel deteriorarea acestuia. De asemenea, acesta ajută la stabilizarea articulației genunchiului, menținând echilibrul între suprafețele osoase și contribuind la mobilitatea și funcționarea corecta a articulației.

Ligamentul încrucișat anterior (LIA), pe de altă parte, este unul dintre cele patru ligamente principale ale genunchiului. Acesta se află în interiorul articulației și este esențial pentru stabilitatea genunchiului în mișcările de rotație și de schimbare rapidă a direcției. LIA previne deplasarea excesivă a tibiei față de femur și joacă un rol crucial în stabilizarea articulației în timpul activităților de intensitate ridicată, cum ar fi alergarea sau săriturile.

Cauzele și Consecințele Leziunilor Meniscului și LIA

Leziunile meniscului și ale ligamentului încrucișat anterior pot apărea dintr-o varietate de motive. Cele mai comune  cauze sunt mișcările bruște și necontrolate, precum răsucirile, săriturile și opririle bruște. Sporturile care implică schimbări rapide de direcție, cum ar fi fotbalul, baschetul sau schiatul, cresc semnificativ riscul de leziuni la nivelul genunchiului.

Leziunile meniscului sunt cauzate de o răsucire bruscă a genunchiului, în timp ce piciorul este fixat pe sol. Acest mecanism poate duce la fisurarea sau chiar la ruperea meniscului. Pacientul simte durere severă, inflamație și limitarea mișcării genunchiului. În lipsa unui tratament adecvat, pacientul poate resimti durere pe termen lung cu limitarea activitatilor.

Leziunile LIA sunt adesea rezultatul unui impact direct sau al unei mișcări de rotare, hiperextensie care pune prea multă presiune pe ligamentul anterior. Odată rupt, LIA nu se poate vindeca de la sine și necesită intervenție medicală. Consecințele unei astfel de leziuni includ instabilitatea cronică a genunchiului, dificultatea de a sprijini greutatea corpului pe piciorul afectat și riscul crescut de a dezvolta alte probleme la nivelul genunchiului, inclusiv leziuni meniscale, leziuni de cartilaj.

Metode de Prevenire a Leziunilor la Genunchi

Prevenirea leziunilor meniscului și ale LIA este esențială, pentru cei care practică sporturi de contact sau activități fizice intense precum schiul, tenisul etc.

Iată câteva metode eficiente de prevenire:

• Întărirea musculaturii – Musculatura puternică din jurul genunchiului, în special mușchii cvadricepși și ischiogambieri, ajută la stabilizarea articulației și reduc riscul de accidentare. Exercițiile de forță și stretching sunt esențiale pentru a preveni leziunile;
• Încălzirea adecvată – Înainte de orice activitate fizică intensă, este important să faci o încălzire corespunzătoare pentru a pregăti mușchii și ligamentele pentru efort. Încălzirea crește fluxul sanguin și îmbunătățește elasticitatea articulațiilor;
• Tehnică corectă – În sporturile care implică mișcări bruște și răsuciri, este important să folosești tehnica corectă pentru a minimiza riscul de accidentare. Antrenamentele pentru îmbunătățirea agilității și coordonării pot fi de mare ajutor;
• Echipament adecvat – Folosirea unor încălțări corespunzătoare, care să ofere suport și să fie adaptată tipului de suprafață pe care se practică sportul, poate reduce considerabil riscul de accidentare.

Metode de Diagnostic

Diagnosticarea corectă a leziunilor meniscului și ale LIA este esențială pentru a determina cel mai bun tratament. Medicul va începe cu o examinare clinica amănunțită și va evalua genunchiul pacientul: inflamația, instabilitatea, punctele dureroase. Examinarea clinică include teste specifice: cum ar fi testul McMurray pentru menisc și testul Lachman sau Pivot Shift pentru LIA.

Pentru o evaluare mai detaliată, se recomandă utilizarea unor metode imagistice:

• Radiografia – Deși o radiografie simplă nu poate vizualiza meniscul sau ligamentele, aceasta poate ajuta la excluderea altor probleme, cum ar fi fracturile osoase;
• Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) – RMN-ul este cea mai eficientă metodă pentru diagnosticarea leziunilor meniscului și ale LIA. Aceasta oferă imagini clare ale structurilor moi, inclusiv ligamentele și cartilajele, permițând o vizualizare precisă a leziunii;
• Ultrasonografia – Deși nu este utilizată frecvent pentru diagnosticarea leziunilor ligamentare sau meniscale, ultrasonografia poate fi utilă în evaluarea acumulării de lichid la nivelul genunchiului și în detectarea rupturilor superficiale;
• Artroscopia – În cazurile în care diagnosticul rămâne incert, medicul poate recomanda o artroscopie, care implică introducerea unei camere mici în articulație pentru a vizualiza direct structurile interne. Aceasta metodă poate fi folosită atât pentru diagnostic, cât și pentru tratament.
• Artro-CT – pentru cei care nu pot efectua RMN.

Tratamentul Leziunilor Genunchiului

Tratament conservator (nechirurgical)

Tratamentul nechirurgical este de obicei recomandat pentru leziunile minore sau pentru persoanele care nu sunt implicate în activități fizice intense. Acesta poate include:

• Odihnă și imobilizare – Limitarea activității și folosirea unei orteze sau a cârjelor pot ajuta la protejarea genunchiului și la prevenirea agravării leziunii;
• Terapia fizică – Exercițiile de reabilitare pot ajuta la întărirea mușchilor din jurul genunchiului și la restabilirea mobilității;
• Medicamente antiinflamatoare – Acestea sunt folosite pentru a reduce durerea și inflamația în urma leziunii.

Tratament chirurgical

În cazurile severe, mai ales când LIA este rupt complet sau meniscul este grav deteriorat, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Cele mai comune proceduri includ:

• Repararea meniscului

Dacă meniscul poate fi cusut, chirurgii vor încerca să repare meniscul. Aceasta procedură este preferabilă în locul îndepărtării meniscului, deoarece menține funcția de amortizare a acestuia

Însă, în cazul tratamentului chirurgical pentru menisc, există un risc de aproximativ 20% ca acesta să nu se vindece complet, în ciuda intervenției. Acest risc poate fi influențat de factori precum tipul leziunii, vârsta pacientului și nivelul de activitate fizică după operație.

• Reconstrucția LIA

În cazul unei rupturi complete a LIA, reconstrucția ligamentară este necesară. Aceasta implică înlocuirea ligamentului deteriorat cu o autogrefă, preluată de obicei din tendonul propriu al pacientului, de la un donator, din banca de țesuturi (allogrefă) sau ligament artificial.

Reabilitarea și Recuperarea după Leziuni

Recuperarea după o leziune la genunchi, fie că este vorba de menisc sau LIA, necesită un plan bine structurat. Aceasta este o parte esențială a procesului de vindecare, deoarece ajută la restabilirea funcției articulației și la prevenirea altor complicații.

Reabilitarea după o leziune a meniscului sau LIA poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de gravitatea leziunii și de tipul de tratament aplicat (chirurgical sau conservator). După intervenția chirurgicală, perioada de recuperare este mai lungă și poate necesita o abordare mai complexa.

Programul de reabilitare include de obicei mai multe etape:

• Faza inițială (de protecție și controlul durerii) – Imediat după traumatism sau intervenție chirurgicală, accentul se pune pe reducerea inflamației și pe protejarea articulației afectate. În această fază, este important să folosești orteze sau cârje și să limitezi mișcarea genunchiului pentru a preveni suprasolicitarea;
• Faza de recuperare a mobilității – Pe măsură ce inflamația scade, fizioterapeutul va introduce exerciții pentru a restabili mobilitatea genunchiului. Exercițiile ușoare de flexie și extensie ajută la prevenirea rigidității articulației;
• Întărirea mușchilor – În această fază, accentul este pus pe întărirea mușchilor din jurul genunchiului, în special a cvadricepsului și ischiogambierilor. Mușchii puternici oferă suport suplimentar articulației și ajută la prevenirea recidivelor;
• Reintegrarea în activitatea fizică – Odată ce forța musculară și mobilitatea au fost restabilite, pacientul poate începe să reia treptat activitățile fizice normale. Este important să se evite suprasolicitarea genunchiului și să se respecte programul de recuperare stabilit de fizioterapeut.

Fizio si kinetoterapia joacă un rol crucial în toate etapele reabilitării. Un program complet personalizat poate ajuta pacientul să recupereze funcția genunchiului și să evite complicațiile pe termen lung, cum ar fi instabilitatea sau artroza.

Așadar, menținerea sănătății genunchiului, în special protejarea meniscului și a ligamentului încrucișat anterior, este esențială pentru a preveni leziuni care pot afecta semnificativ mobilitatea și calitatea vieții. Înțelegerea anatomiei genunchiului, recunoașterea cauzelor comune ale leziunilor și adoptarea unor măsuri de prevenție pot reduce considerabil riscul de accidentări. În caz de traumă, diagnosticarea rapidă și corectă este esențială pentru alegerea tratamentului potrivit, fie el conservator sau chirurgical.

Surse articol:

WebMD. Meniscus Tear Knee Injury. Disponibil pe https://www.webmd.com/pain-management/knee-pain/meniscus-tear-injury
Cleveland Clinic, C.C. Torn Meniscus. Disponibil pe https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17219-torn-meniscus
Mayo Clinic, M.C. ACL Injury. Disponibil pe https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/acl-injury/symptoms-causes/syc-20350738
Medlife micromedica, M.M. Leziunile de menisc. Disponibil pe https://micromedica.ro/leziunile-de-menisc/
Centrokinetic. FISURA SI RUPTURA DE MENISC. Disponibil pe https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/ruptura-menisc#
MEDICOVER. Leziunile de menisc: tratament conservator sau tratament chirurgical?. Disponibil pe https://www.medicover.ro/spital-bucuresti/leziunile-de-menisc-tratament-conservator-sau-tratament-chirurgi/