Osteocondrita disecantă talară este o afecțiune în care un fragment de os acoperit de cartilaj se necrozează. Uneori devine corp liber în articulație, alteori se prăbușește, alteori doar cartilajul articular este deteriorat. Mai este denumită fractură condrală sau fractură osteocondrală.
Scris și revizuit medical de Dr. Ion Bogdan Codorean, medic primar ortopedie-traumatologie. Actualizat la: 14 august 2026.
În cele mai multe cazuri, osteocondrita disecantă talară sunt fracturi osteocondrale cu deplasare. Aceste fracturi apar în luxațiile severe de gleznă. Localizarea fracturii osteocondrale este determinată de mecanismul luxației inițiale, iar dimensiunea și severitatea sunt variabile.
Dacă osul subcartilaginos este zdrobit, dar cartilajul este intact, fragmentul de obicei nu se deplasează. Dacă este rupt și cartilajul articular, fragmentul se poate deplasa. În momentul în care un fragment se deplasează, pierde sursa de vascularizație de la nivelul osului de origine și se necrozează, făcând vindecarea spontană mai puțin probabilă.
Există dovezi că o luxație poate distruge vascularizația osului pe o suprafață restrânsă. Zona afectată se necrozează în timp, iar acest lucru explică apariția cazurilor de osteocondrită disecantă talară fără istoric traumatic recent.
Inițial, simptomatologia este la fel ca în cazul oricărei luxații de gleznă. Apar edemul, durerea și impotența funcțională (imposibilitatea folosirii piciorului afectat). Nu există simptome care să sugereze apariția unei fracturi osteocondrale cu deplasare. Radiografia reprezintă cea mai bună cale de diagnosticare a fracturii cu deplasare.
Cu timpul, simptomatologia se înrăutățește. Mișcarea în articulația gleznei devine dureroasă, glezna se umflă și devine sensibilă la atingere. Uneori durerea este suficient de mare încât determină pacientul să evite folosirea piciorului afectat. Fragmentul poate produce blocajul gleznei.
Dacă problema este descoperită imediat după luxația de gleznă, se poate folosi imobilizarea gipsată pentru șase săptămâni, timp în care poate apărea vindecarea. Pacientul nu trebuie să calce pe piciorul afectat și trebuie să poarte cârje pe perioada imobilizării.
Dacă fragmentul osos afectat devine parțial sau total desprins, este necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea corpului liber. După îndepărtare se practică foraje în locul care a fost ocupat de fragmentul îndepărtat, cu scopul stimulării formării de noi vase de sânge și de țesut fibros.
În unele cazuri, chirurgul ortoped poate efectua operația sub control artroscopic. Dacă este folosit artroscopul, intervenția necesită incizii mai mici decât operația deschisă. De asemenea, timpul de recuperare și reintegrare este scurtat.
Este necesară când este greu de ajuns la fragment (articulația gleznei este o articulație mică și artroscopul este greu de introdus în anumite regiuni). Incizia este făcută de obicei în partea anterioară a articulației.
Dr. Codorean vă oferă un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat.